Monument de munţi albaştri, sfânt podiş scăldat în soare,
Leagăn drag al românimii, Transilvanie străbună,
Iată-aud din întuneric un vacarm de voci avare
Care cer să fii iar smulsă din tulpina străromână…

Ca un glas al tuturora, ceri să fii lăsată-n pace,
Porunceşti ca toţi românii zid să-ţi facă la fruntarii,
Lăcomia nemeşească tu o spulberi din găoace,
Când probezi cu vechi hrisoave că-ţi suntem ereditarii

Noi, întreaga românime, suntem fiii tăi de-a pururi,
Precum Tu eşti Fiica Ţării, dintre toate cea mai mare;
Trunchi al Daciei Ferice, Tu le spui fără-nconjururi
Celor ce râvnesc la Tine că n-ai glie de vânzare!

NOI suntem stăpânitorii, NOI am fost şi fi-vom veşnic!
NOI am suferit cu Tine, şi cu Iancu, şi cu Horia!
NOI am fost zdrobiţi pe roată, puşi la jug şi arşi ca-n sfeşnic!
NOI am re-nviat la Alba, NOI ţi-am propulsat istoria!

Tu ne-ai dat pe Mureşanu, pe Coşbuc, Rebreanu, Goga;
Tu ne cânţi balade, doine: Tu ne-nvârţi în haţegane…
Tu porţi ie şi maramă, cum purtai odata toga,
Iar din Şcoala Ardeleană ţi-ai aflat tulpini romane.

Transilvanie măreaţă, plai străbun, plin de mioare,
Strigă Mureşul şi Crişul, munţii-ncep ca să răcnească;
Strigă văile-n răsunet… Sună buciume-n ponoare,
Strigă-un Adevăr ce-i veşnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCA!

Autor: Cristian Petru Balan, USA

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns