Suflete, prund de pacate,
esti nimic si esti de toate.
Roata stelelor e-n tine
si o lume de jivine.
Esti nimic si esti de toate:
aer, pasari calatoare,
fum si vatra, vremi trecute
si pamanturi viitoare.
Drumul tau nu e-n afara.
Caile-s in tine insuti.
Iara cerul tau se naste
ca o lacrima din plansu-ti.
(Lucian Blaga- Suflete, prund de pacate)

Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Comentează - cont Facebook

Lasă un răspuns