Elena Lucia Spatariu – Italia

Sunt pasăre

cu aripile crescute
pe dinăuntru
m-agit în spirală
între alb si negru
între noapte și zi
între un anotimp și altul
într-o dimensiune
prea strâmtă
ca o cămașă de forță
îmi scriu tăcerile pe portativ
in culori
să nu le uit armoniile
când vreau să zbor
închid ochii
mi-am tatuat libertatea
sub pleoape.

ELS-20.06.2017

De dor

Deşir necuvintele
precum Penelopa
pânza speranței,
şi-mi țes din firul lor,
nopți albe…
protecție iluzorie
împotriva
gerului, din tăcerile tale…

ELS-10.02.2017

Mâinile mele obosesc
tot mai des
trasând linii deschise
linii care încep
ca un zbor
și sfârșeasc lamentabil
într-o cădere
inversă

Mâinile mele caută
febril căldura
liniilor curbe închise
în căușul palmelor
pulsând roșu
viu și dătător
de viață
cuvântul!

Pe mine nu m-a adus barza

Pesemne era incă frig
și păsările acelea mari
nu se întorseseră pe la cuiburi
de atunci am rămas cu tot frigul în oase
pe mine nu m-a adus barza…
m-a găsit primăvara înainte să plece
încolțisem deja
intr-un con de umbră
al păcatului
nu, nu sunt copil din flori
chiar dacă în luna aceea
câmpul ardea de maci roșii
doar văpaia lor
mi-a rămas imprimată pe buze
când am deschis ochii
am văzut mai întâi soarele
-stea ademenitoare-
lumina mi-a rămas imprimată pe retină
ca o dragoste la prima vedere
„pana cand moartea ne va despărți”…

Pe mine nu m-a adus barza…
poate de aceea mi-e zborul frânt
mă simt condamnată nedrept
Legată abuziv de pământ…

ELS-07.02.2018

 

O altfel de oda unirii

Eu n-am mai îndrăznit
Sa scriu o poezie,
Pe care ţării mele s-o închin,
De teama că-n cuvinte sunt săracă
Şi n-oi ŞTI bine să-i înalţ un imn.

Şi astăzi,iată, înc-o sărbătoare
O vrea cinstită, cum i se cuvine,
Şi-aş vrea s-o cant în versuri,
Să o îmbrac în slavă…
Dar cugetul mi-e greu, şi mă îneacă plânsu-mi…

Căci nu mai pot să simt
În suflet sărbătoare,
Când rătăcim cu miile prin lume
Cerșind muncind, umili, batjocoriți
În lacrimi să mâncam o pâine!

Unirea-mi spui
Să o sărbătoresc?!
Care „unire”, te întreb, române,
Când fraţii între ei azi se urăsc
Şi fiii de părinți de-abia-şi mai stiu de nume?

Când vâd că Prutul încă
De soră mă desparte
Şi apa lui mi-e rană
În loc să-mi fie lapte
La sânul ţării mama?!

Şi încă aş mai îndura
Pe cât am îndurat
Şi frig,  şi foame,  şi străinătate,
De-aş şti că Basarabia-dulce sora mea,
La maica-i sfântă de s-ar mai întoarce…

Când fiii cei rătăcitori,
Acas-or fi ca fraţii,
Şi neamul nu ne-om vinde iar
Să ne-mpărţim talanții,
Când dragostea de ţara ne-o fi far,

Atunci să-ncigem hore
Şi să ne bucurăm,
Atunci de sărbătoare să ne răsune valea,
Când n-om mai ŞTI de ură şi de dor,
Când om uita ce-nseamnă jalea…

ELS-24.01.2018

Cine sunt eu…

de mă întrebi, omule,
n-aș ști să-ți spun
-oglinda-mi vorbește
numai mie-

Uneori,
în apele ei,
mă caut și eu
cu disperare…

Știu doar că sunt
un lut,
ce ochii tăi îl modelează
atunci cand mă privesc
cu ură sau iubire.

Prind forma sufletului tău
când ușa mi-o deschizi
și mă primești
cu-n scrâșnet sau un zâmbet…
mă închircesc de frig,
sau mă învălui in caldură.

Eu sunt lumina din lumina ta,
sau umbra-ntunecată
ce o răsfrânge mintea ta
din unghiul gândului
ce fulgeră asupra mea…

Pot fi iubire sau blestem,
Pot ger să-ți fiu, sau primăvară,
inger sau demon pot să fiu;
doar tu decizi,
căci…

Eu nu sunt eu.

Și cine sunt cu-adevărat,
nici eu nu știu.
O știe numai Dumnezeu…
Sunt ce vrei tu să-ți fiu,
prietene al meu!

ELS-12.01.2018

Cuvântului

Ii este frig astăzi…
si-a contorsionat silabele
in jurul unui nonsens
si sta zgribulit
intr-un colț de gând pustiit
ca intr-o carcasa de pasare muribunda…
Mai sunt silabe în jur
ce mișuna ca niște viermi decolorați
bucăți sfârtecate
din carnea altor cuvinte
dar cine sa le mai stie împerechea…

Poemul acesta este un puzzle
despre sensuri inepte,
desenate pe pereții peșterii.

ELS-03.01.2018

Travestiri

Mi-ar fi plăcut să fiu
o Dulcinee
o hologramă
închisă-ntr-o iubire…
un cavaler să-mi pună
la picioare
o lună mai pătrată
mai zurlie…

Dar în regia-aceasta tristă
destinul
mi-a decis alt rol
un Don Quijote
travestit …
sărman nebun
luptând cu morile de vânt…
în loc de lauri
să adun
doar scrum.

ELS-14.02.2017

 

(dez)amăgire

Și câtă lumină
pâlpâie-n ochii
în care viața face salturi mortale….
și cum străpunge ea
pâcla dimineților gri
însângerând orizonturile
dincolo de nori…

Ești doar un lut cu ochi
din care lumina aceea
se scurge umedă și sărată
spre seară
când…
ai înțeles că prea frumos
lumina ta
a-mpodobit carcasa goală
ce pășea alături
călcându-ți umbra în picioareîn drum spre așternuturi …

ELS-15.04.2018

Curcubeu paranoic

Mi-e mov și mi-e gri
albastru îmi plânge cerul
cu lacrimi sidefii
verdele-mi naște 
o frunză pe ram 
galben îmi zgârie
o rază în geam
soare diliu
se-aruncă în mare
rotund și portocaliu…

Cand sărutând o inimă
pe buze îmi rămăsese
roș
am vrut să strig…
dar buzele mi s-au învinețit
de frig…

ELS-28.02.2017

 

Într-o anumită zi

minuțios calculată în număr par
am programare 
pentru colocviu anual cu 
Chronos
nu știu de ce 
toată lumea crede 
c-ar fi bătrân…
de fapt doar înțelepciunea îi este bătrână
barba si sprâncenele albe
fac parte din recuzita.

Mă primește festiv
îmbrăcat de ceremonie
și are grija de fiecare dată 
să-mi așeze oglinda astfel
încât privirea mea 
să nu o poată evita…
îmi face analiza psihologică 
privindu-mă printre gene…

Unii spun c-ar fi un fel de doctor
care vindecă rănile
de fapt îmi număra cicatricile
evaluându-le profunzimea
apoi verifică starea de dezintegrare a inimii
nivelul de otravă din sânge
și sună clopoțelul

Atunci se înfățișează îngerul
cu situația zâmbetelor la zi
pentru fiecare în parte
primesc un supliment de lumină în ochi
pentru fiecare lacrimă 
îmi brăzdează fața cu un rid
apreciază comparativ numărul 
căderilor si inălțărilor
înțeleg din priviri 
că stau bine la capitolul rezistență

Socoate și împarte
adună și scade…
un fel de analiză nematematică.

Concluzia-
exces de viteză la deplasare în sens unic.

După întocmirea procesului verbal
semnează,surâde
și-mi dă like.

ELS-24.05.2018

Amnezie

Picioare obosite
de atâta șotron
prin intersecții
încercând să ghicească
calea cea dreaptă
tălpile sângerânde
lăsau urme
pe fiecare cărare
greșită sau nu
dansau
piruete pe poante

încă un pas de deux

penetrează adâncuri
răsfirând rădăcini
în nisipuri mișcătoare….

trunchi contorsionat
prelungind
brațe desfrunzite
degete descărnate
dau norii la o parte
unghii
scrijelesc cerul
mâini împreunate
a ruga

caută
şi caută…

printre îngeri şi demoni

unde eşti
unde eşti…

neliniștea asta…

Doamne caut
ce caut

neliniștea asta…
îmi înoadă cuvintele…

şi caut
oare ce caut…

Umbra doarme
chircită
cu genunchii la gură
tresare uneori
ca într-un coșmar…

ELS-30.01.2018

Plouă

Ploaia asta
îmi împrăștie cuvintele 
pe asfalt 
printre petale
de flori de salcâm –
aripi albe de îngeri 
nenăscuți-
Îngenunchez
și-ncerc să mi le-adun
și-mi curg șuvoaie roșii 
din palmele facute căuș
printre degete 
cu unghii înverzite 
brațele crengi 
se-ntind pe caldarâm 
genunchii mei 
prind rădăcini 
să mi-le-adune 
să mi le soarbă
și ele curg …
și eu mă scurg…

ELS-27.04.2017

Epitaf

Nu mai urla, tăcere!
Lasă-mi somnul
să-mi doarmă eternitatea!

Nu mai urla!
De ce urli?

Eu nu sunt aici.

Eu număr mieii albi
pe câmpul de smarald…
mă joc cu fluturii
cu aripi de scrum,
îmi fac coronițe 
din puf de păpădie
și-alerg cu îngerii
obosiți de-atâta veșnicie…

Nu mai urla, tăcere!
Te-aude vântul
gelos
pe-ncremenirea 
ta…

 

Elena Lucia Spatariu (ELS) –  născută în Bicaz jud. Neamţ este poetă,  membră a Cenaclul de la Roma realizatoarea emisiunii “Poemania Virtuală” la Radio Vocativ traducătoare română – italiană, stabilită în Marina Di Carra, Toscana – Italia

Nu doar prin versurile scrise şi  emisiunile radiofonice, pe care le susţine cu mult succes, Lucia dă un nou sens vieţii, cât mai ales, prin pasiunea sa, de a da culoare şi savoare îngredientelor amestecate într-un singur bol, ca apoi, rezultatul dorit, să fie servit cu dragoste celor care sunt  invitaţi la o “porţie lirică”